Azi dimineata cand faceam miscarea de dezmortire m-a izgonit un nene din fata geamului. Cica ar fi iarba lui. Stiu ca sunt mica dar am inteles ca daca e parculet e domeniu public deci ma pot plimba pe unde vreau.
Iar nenea asta ma trimite la plimbare pentru ca el curata iarba de langa geamul lui? Vroiam doar sa ma tavales pe iarba, nimic mai mult. Cine are dreptate?
Va spuneam mai devreme de lesa mea si ca nu vreau sa mi-o schimbe. Acum hai sa va povestesc ceva nou.
Azi dimineata l-am trezit pe tati sa ma scoata afara la plimbare, asa cum stiu eu. Am sarit in pat, l-am lins pe fata, pe maini dar cand s-a intors pe partea cealalta si si-a bagat mainle sub plapuma am ramas neputincioasa. Asa ca tot ce a mai ramas a fost sa il musc in gluma de ureche. A sarit ca ars. Sa fi vazut ce amuzant a fost. A inceput imediat sa se joace cu mine si sa ma alerge prin casa.
Aseara urmaream o discutie intre mami si tati despre lesa mea. Nu stiu ce nu le place la ea, mie imi place ca imi sta bine in ea.
Am inteles ca da semne sa se rupa pentru ca eu nu stau cuminte si fug in toate directiile. Pai atunci, nu mai bine ma lasa pe mine sa fug pe unde vreau eu? Chiar nu inteleg de ce trebuie sa ma tina langa ei cand iesim la plimbare. Oriunde fug tot la ei ma intorc ca imi e bine. Dar nu asta e ideea.
Ideea e ca ca nu vroiam sa ma despart de ea. In semn de solidaritate am sarit in pat si m-am pus pe lesa ca sa nu mi-o ia. Doar e a mea.
Vreau sa le multumumesc lui mami si tati pentru ca mi-au facut blog.
Acum sunt la inceput, am atatea sa va povestesc dar pentru inceput vreau ca aspectul blogului sa ma reprezinte. Am ales o tema iar mami a zis ca o sa modifice tema special pentru mine.
Abia astept!
Trebuie sa ma prezint, am inteles ca asa e frumos. Cel putin asa imi spun mami si tati. Cel mai important lucru e ca sunt o catelusa husky. Am facut ochisori in noiembrie 2009 iar din decembrie mami si tati m-au luat acasa. Poate ca va intrebati cum de am blog…
Pai am vazut ca si mami si tati au, asa ca am zis ca vreau si eu iar cum ei ma iubesc mult uite ca am. Cum nu stiu sa scriu sau sa lucrez pe computer (hei sunt doar un catel) mami si tati o sa se ocupe cu scrisul. O sa incerc sa va povestesc cat mai multe aici.
Sa continuam.
Asta e prima mea poza. Eu sunt cea din dreapta (cea care zambeste la camera). Acum sunt mai mare dar la fel de dulce.